Skip navigation

Monthly Archives: Decembrie 2012


I: Care este diferenta intre astronomie si astrologie ?

R: Desi aparent inrudite astronomia si astrologia sunt in esenta destul de diferite atat ca si finalitate cat si ca metode. Astronomia este o stiinta exacta care pornind de la observatii si masuratori cantitative exacte, si folosind cunostinte si din alte stiinte exacte cum ar fi fizica, matematica si chimie incearca sa aduca informatii cat mai corecte si complete despre Univers la toate nivele, incepand cu planeta noastra, sistemul solar si pana la Universul ca un tot, vechimea universului, modul lui de formare si evolutia sa. Astrologia pe de alta parte incearca sa faca predictii relativ la eventimente din viitor, atat la nivel de persoana cat si la nivel de societate, avand ca baza pozitia a diversi astri pe cer. In general astrologia se foloseste de o serie de metode empirice prin care determina pornind de la pozitia astrilor pe cer la o anumita data (determinate cu metode puse la punct de astronomie) ce evenimente ar putea avea loc relativ la o persoana, sau un grup de persoane. Desi , cum spuneam se folosesc date furnizate de metode specifice astronomiei, astrologia nu tine cont de o serie de aspecte ale astronomiei moderne cum ar fi de exemplu fenomenul de precesie sau faptul ca planetele nu traverseaza 12 constelatii ci mai multe.
Istoric vobind intr-adevar cele doua domenii au avut un inceput comun prin faptul ca desi scopul si metodele erau diferite , ambele domenii au pornit de la observarea stelelor si a planetelor si determinarea pozitiilor astrilor pe cer in viitor. De fapt in antichitate functia de astronom si astrolog se confundau, aceeasi persoana ocupandu-se in general de ambele domenii. In evul medium acest fenomen s-a perpetuat desi diferentele erau acum destul de clare. In multe cazuri insa astrologia, prin vanzarea de horoscoape putea ajuta mai mult la finantarea unor proiecte legate de observarea cerului decat astronomia, motiv pentru care astronomii erau de multe ori si astrologi pentru a-si putea finanta activitatea. Rupturi clare in acest sens au inceput sa apara in secolul XVII cand astronomi ca Newton sau Galilei s-au declarat raspicat ca facand parte doar din categoria astronomilor si nu a astrologilor. Odata si cu o evolutie a astronomiei datorata si aparitiei lunetei si a telescopului astrologia a inregistrat o perioada de declin , dar a revenit destul de puternic „la moda” in secolul XX.
Avand in vedere cele spuse mai sus astrologia nu poate fi incadrata in categoria stiintelor exacte si este in cele mai multe cazuri considerata o pseudostiinta, in special datorita faptului ca legatura dintre miscarea astrilor si evenimentele de pe pamant nu este demonstrata conform rigorilor stiintelor exacte dar mai mult nici nu se intrevede o explicatie prea clara a acestui fenomen.
In mod sigur influenta gravitationala a planetelor asupra indivizilor nu este o explicatie asa cum multi tind sa creada.. si asta din simplul fapt ca distantele fiind atat de mari influentele gravitationale sunt practic nule.. chiar si obiecte banale de pe pamant cum ar fi un avion care trece pe deasupra noastra avand o influenta gravitationala (existenta dar atat de mica incat nu o simtim) mult mai mare decat o planeta aflata la zeci sau sute de milioane de kilometrii. ( Apropo de asta va recomand un articol interesat a lui Adi Sonka care poate fi citit aici )

Anunțuri

I: Stelele mai stralucitoare pe care le vedem noaptea pe cer sunt mai apropiate, in timp ce cele mai putin stralucitoare sunt mai indepartatate?

R: Nu. Acest lucru s-ar intampla doar daca toate stelele care le vedem ar fi identice ca si luminozitate. In timp au fost determinate prin metode mai mult sau mai putin directe o serie de lucruri despre stele cum ar fi luminozitate, dimensiuni, compozitie, mod formare, perioada de viata etc. Revenind la intrebarea initiala: stelele sunt de diverse marimi, straluciri , culori prezentad o diversitate destul de mare. Intr-adevar cu cat sunt mai indepartate stralucirea lor aparenta ( cea care o vedem noi pe cer ) scade proportional cu distanta. Exista insa stele putin stralucitoare apropiate , respectiv stele foarte stralucitoare dar indepartate , cele apropiate insa aparand pe cer ca fiind mai putin stralucitoare decat celelalte. Putem afirma cel mult probabilistic ca o stea daca e stralucitoare are sanse mai mari sa fie mai apropiata decat indepartata.

Probabil cel mai bun exemplu este cel a doua stele din vecinatatea noastra si in acelasi timp destul de populare.. mai exact Sirius si Alfa Centauri. Cum se stie Sirius este cea mai stralucitoare stea de pe cer. Ea insa este mai indepartata , fiind situata la 8.6 ani lumina de Soare, decat sistemul Alfa Centauri care se afla la 4.37 ani lumina fata de soare. Pe cer insa Alfa Centauri are o magnitudine de 1.33 in timp ce Sirius -1.47 cea din urma deci fiind considerabil mai stralucitoare ( cu o diferenta de 2.8 magnitudini ). Daca cele doua stele si Soarele ar fi la aceeasi distanta am constata ca Sirius este de 25 de ori mai stralucitoare decat Soarele in timp ce Alfa Centauri doar de 1.5 ori mai luminoasa decat Soarele nostru.

M-am referit mai sus la „sistemul Alfa Centauri” si nu la „steaua Alfa Centauri” , asta pentru ca Alfa Centauri este defapt o stea tripla formata din doua stele apropiate ( Alfa Centauri A si Alfa Centauri B) pe care cu ochiul liber le vedem pe cer ca o singura stea pe care o numim Alfa Centauri, si o a treia stea , o pitica rosie foarte putin stralucitoare si invizibila cu ochiul liber. Aceasta a treia componenta este relativ indepartata de grupul AB, dar care totusi orbiteaza in jurul acestora mai este denumita si Proxima Centauri si se afla mai aproape de Soare decat celelalte doua componente – fiind mai exact la 4.24 ani lumina de soare. Proxima Centauri e atat de putin stralucitoare , avand o magnitudine de 11.05 incat nu este vizibila in telescoape foarte mici iar in multe telescoape de amator apare ca o steluta neinsemnata. Daca e sa o introducem in comparatia de mai sus unde am presupus ca am privi Alfa Centauri, Sirius si Soarele de la aceeasi distanta, Proxima Centauri ar avea in acest caz doar 0.0017 din stralucirea Soarelui.

skv2583858736181


I: Cand a inventat Galileo Galilei luneta?

R: Desi toata lumea tinde sa-l asocieze pe Galileo Galilei cu prima luneta el nu este inventatorul prorpiuzis al lunetei. Primul instrument de acest fel se pare ca a fost inventat in Olanda in jurul anului 1608. Oficial inventatorii sunt trei fabricanti de lentile olandezi Hans Lippershey , Zacharias Janssen, si Jacob Metius Si in cazul celor trei situatia nu este foarte clara. Lippershey este primul care a incercat sa inregistreze inventia in Olanda dar exista dubii ca el ar fi inventat practic instrumentul , banuindu-se ca de fapt a preluat ideea de la Janssen. Metius se pare ca a realizat inventia cumva in paralel dar a inregistrat-o dupa Lippershey dar cu un model usor diferit si net superior celuilalt. Mai mult, pentru ca lucrurile sa nu fie deloc simple exista unele scrieri care par sa indice ca Jannsen avea un instrument construit inainte de 1608, dar aceste scrieri nu sunt confirmate. Datorita acestor neclaritati toti cei trei olandezi sunt recunoscuti ca inventatori ai lunetei, fiind de fapt posibil si faptul ca cei trei ar fi putut inventa instrumentul independent si in paralel, mai ales tinand cont ca instrumentele lor nu sunt perfect identice.

Galileo Galilei pe de alta parte a auzit de aceasta inventie si in 1609 a reusit sa construiasca o luneta relativ independent neavand decat cateva detalii extrem de vagi despre lunetele olandeze, deoarece informatiile relativ la inventiile olandezilor erau secrete fiind considerate ca avand potential militar. Practic putem considera ca intr-un fel Galilei a reinventat instrumentul. Mai important decat asta insa este faptul ca el a folosit lunetetele construite de el, la fiecare noua luneta aducand imbunatatiri considerabile, pentru a observa cerul si a descoperii satelitii lui Jupiter, inelul lui Saturn si pentru a observa o serie mare de obiecte si fenomene astronomice. Probabil ca din acest motiv dar si datorita popularitatii lui Galilei , deseori ii este atribuita si inventia lunetei.

Imediat dupa inventia lunetei au aparut si primele idei relativ la constructia telescopului cu oglinda, instrument care a fost construit pentru prima data de Isaac Newton in 1668.


I: De ce Luna de arata mereu aceeasi fata? Este o coincidenta?

R: Nu este o coincidenta. Acest tip de rezonanta sau sincronizare a miscarilor de rotatie si revolutie a unui satelit, astfel incat sa arate aceeasi fata catre planeta in jurul careia orbiteaza este relativ des intalnit. El este datorat unor modificari in timp in miscarea de rotatie datorate efectului mareic, care tinde sa mareasca sau sa micsoreze perioada de rotatie a unui satelit pana cand el va avea acceeasi fata intoarsa catre planeta. In cazul in care satelitul are o masa apropiata de cea a planetei cum este cazul lui Pluto si al satelitului Charon efectul se produce si invers intr-o masura comparabila ducand orientarea unica si a planetei in raport cu satelitul.
Explicatia pentru ca aceasta sincronizare a miscarilor se produce este urmatoarea. Intr-un sistem format din doua corpuri planeta-satelit ambele corpuri exercita un efect mareic unul asupra celuilalt efect care duce la o usoara deformare a obiectelor fiecare pe directia celuilalt obiect. Deformarea nu se produce doar pe partea orientata catre planeta a satelitui respectiv pe partea orientata catre satelit a planetei ci si pe partea diametral opusa a obiectelor. Exagerand proportiile fenomenului obiectele tind sa devina din sfere elipsoizi.. Deformarea este insa mica in raport cu dimensiunile obiectelor si depinde de masele celor doua obiecte. Efectul mareic al lunii asupra pamantului este mai mic decat cel al pamantului asupra lunii.
Revenind la problema noastra, daca satelitul se roteste astfel incat nu are orientata constant aceeasi fata catre planeta, aceasta deformare nu se va produce constant in acelasi loc de pe suprafata ci va tinde sa migreze odata cu rotatia satelitului pastrandu-si orientarea catre planeta. Obiectele in cauza insa sunt relativ rigide si revenirea obiectului la forma initiala intr-un loc dupa trecerea momentului deformarii nu se produce instantaneu, rocile prezentand o oarecare rezistenta, formandu-se astfel un soi de „val” al deformarii suprafetei care va avansa odata cu rotatia satelitului si care va ramane in urma zonei deformate la un moment dat, respectiv se va afla inaintea ei daca perioada de rotatie a satelitului e mai lenta decat cea de revolutie in jurul planetei. Efectul acestui „val” este de a incetinii respectiv accelera in timp rotatia satelitului deoarece zona in care scoarta satelitului e deformata va fi atrasa gravitational ceva mai puternic de catre planeta, aparand astfel o forta care atunci cand rotatia e mai rapida se va opune acestei rotatii, respectiv invers in cazul in care rotatia e mai lenta. Se vede deci ca situatia respectiva este un fel de stare de echilibru la care un satelit tinde sa ajunga. De mentionat insa ca efectul se manifesta lent si atingerea acestei pozitii de echilibru se face in timp indelungat.
O intrebare fireasca acum ar fi de ce nu se intampla acelasi lucru si reciproc, adica rotatia Pamantului sa se sincronizeze treptat astfel incat sa arate aceeasi fata catre luna. Ei bine raspunsul este simplu.. Se intampla, insa datorita faptului ca masa lunii este mai mica efectul este ceva mai lent.. In plus pamantul este ceva mai putin rigid decat luna datorita oceanelor care nu opun o rezistenta atat de mare deformarilor marice diminuandu-se astfel mai mult efectul. In timp indelungat insa si rotatia pamantului a resimtit acest efect timpul de rotatie al planetei noastre scazand de la aproximativ 8 ore cat era in perioada de formare a planetei si pana la cele 24 de ore de acum. Incetinirea insa este de o secunda la o suta de mii de ani.

1543_resized

Foto: Lucian Curelaru / noiembrie 2012 / Skywatcher Travelmax 90mm/1250mm + Canon 1100D