Skip navigation

Category Archives: Marte


De cativa ani in fiecare vara circula pe Internet informatia ca Marte se va vedea pe cer la fel de mare ca si Luna. Este posibil sa se intample la un moment dat asa ceva sau informatia respectiva este eronata?

Informatia este complet eronata. Ea a inceput sa circule odata cu opozitia  lui Marte din 2003. Intr-adevar in 2003 a avut loc o apropiere ceva mai mare intre Marte si Pamant dar de mentionat ca in general aceste fenomene care apar uneori in astronomie ( de genul apropiere mai mare ) nu desemneaza o modificare extrem de spectaculoasa fata de fenomenele similare precedente ci doar o usoara variatie fata de medie. Revenind, in anul 2003 Marte si Pamantul s-au apropiat ceva mai mult decat la alte opozitii ( care se petrec cu aproximatie odata la doi ani ). Totusi de mentionat faptul ca in general la o astfel de opozitie distanta minima atinsa intre cele doua obiecte este cu aproximatie de 56 milioane de kilometrii. Pentru comparatie distanta aproximativa (voi folosi cifre rotunjite pentru simplificarea calculelor) dintre Pamant si Luna este de 400.000 kilometrii deci la un calcul aproximativ Marte este la o distanta de 140 ori mai mare decat Luna. Daca tot suntem la cifre sa vedem care este dimensiunea comparativa a celor doi astrii. Diametrul planetei Marte este de circa 6800 kilometrii in timp ce cel al luni de aproximativ 3450 kilometrii deci cu apropximatie diametrul lui Marte este de doua ori mai mare decat cel al Lunii. Asta inseamna ca pentru ca Marte sa aiba acelasi diametru aparent pe cer , adica Marte sa fie cat Luna cum afirma senzationala stire ,  ar trebui ca planeta Marte sa se afle la o distanta de 800.000 kilometrii. Ori asa cum am subliniat mai sus distanta minima atinsa de Marte la o opozitie este ceva sub 56.000.000 km. Daca facem un calcul observam ca in cel mai bun caz ( cum este o opozitie ca cea din 2003 ) Marte va fi de vreo 70 de ori mai mica in diametru aparent decat Luna ( daca pentru a avea acelasi diametru aparent era nevoie ca Marte sa se afle la 800.000 kilometrii atunci daca se afla la 56.000.000 kilometrii adica de 70 de ori mai departea ea va prezenta si un diametru aparent de 70 de ori mai mic )
. Intr-adevar distanta la opozitie variaza de la o opozitie la alta atat in plus cat si in minus ea depinzand de mai multi factori printre care cel mai important este pozitia pe orbita a celor doua planete atunci cand are loc apropierea. Orbitele planetelor nu sunt circulare ci usor eliptice iar aceste opozitii se pot intampla in diverse momente , atunci cand planetele se afla in punctul cel mai apropiat de Soare sau cel mai indepartat sau undeva intre. Din acest motiv distantele de la o opozitie la alta variaza in plus sau minus putand atinge valori minime in jurul a 56.000.000 kilometrii sau maxime de pana la 100.000 kilometrii. In concluzie si in momentul in care Marte se afla aproape de noi ea va fi vizibila pe cer tot ca un punct , e drept ceva mai stralucitor decat alta data, semenand mai mult cu o stea rosie-portocalie stralucitoare decat cu satelitul nostru.

Interesant insa este ca aceasta stire circula incepand cu 2003 aproape in fiecare vara in jurul datei la care a avut loc opozitia din 2003 si ca inca, dupa atata timp mai exista persoane care cred aceasta stire si o propaga mai departe ( deoarece in timp cel putin o parte din cei care au primit stirea teoretic ar fi putut sa constate ca acel fenomen „prognozat” nu a avut loc ). Se pare ca stirea initiala a plecat de la un jurnalist care posibil sa fi facut (intentionat sau nu,  nu putem stii ) un calcul gresit confundand probabil minutele de arc cu secundele de arc. In astronomie in mod uzual diametrul aparent al unui astru pe cer, sau distanta dintre doua puncte pe cer se masoara in grade, minute de arc si secunde de arc. O minut de arc contine 60 de secunde de arc in timp ce un grad contine 60 de minute / respectiv 3600 de secunde de arc. La momentul 2003 Marte urma sa atinga un „record” de 25 de secunde de arc diametru aparent. Diametrul aparent al Lunii variaza intre 29 si 33 de minute de arc. Probabil jurnalistul a confundat minutele de arc cu secundele de arc si i s-a parut ca diametrele celor doua ar fi apropiate ignorand unitatea de masura care in realitate este de 60 de ori mai mare. Posibil ca aceasta sa fie natura erorii respecitve. Cum mentionam insa este interesant cat de mult poate persista o astfel de informatie eronata. Mai jos puteti vedea imagini ale planetei Marte realizate de autor printr-un telescop de 150 mm in 2010 in apropierea unei opozitii a lui Marte ce-i drept ceva mai indepartata decat cea din 2003 . Cum puteti observa imaginile de mai jos chiar si prin telescop sunt destul de mici prezentand detalii considerabil mai putine decat cele prezente pe Luna observata chiar si cu ochiul liber.

40246_138590119510067_998600_n

Anunțuri

I: Observatoarele astronomice mari il pot vedea pe Curiosity in timpul actualei misiuni pe Marte?

Desi avem telescoape tot mai puternice si diverse, avansul tehnologic simtindu-se din plin in acest domeniu cu mijloacele actuale nu este posibil sa il vedem pe Curiosity pe Marte ( cel putin nu privind de pe Pamant ). De fapt nu telescoapele sunt de vina ci distantele imense din spatiu pe care de multe ori avem tendinta sa le subapreciem. Pentru a explica problema o voi reduce in prima faza la un exemplu ceva mai apropiat si care a mai aparut in discutie pana acum. „Putem vedea urmele lasate de echipajele Apolo pe Luna?” E vorba de un steag, un rover lunar si alte parti de echipament ramase acolo. Toata lumea se asteapta ca cel putin roverul sa fie vizibil, poate chiar si in instrumente optice de astronomi amatori.

Ei bine nici acest lucru nu este posibil. Sa vedem de ce, si cum stam in momentul curent cu „arsenalul” de instrumente optice. In principiu rezolutia unui telescop, deci simplu spus capacitatea de a distinge obiecte cat mai mici in imagine este proportionala cu diametrul oglinzii sale principale. Nu voi intra in mai multe detalii legat de rezolutie dar voi prezenta cateva calcule relativ la rezolutia telescoapelor in raport cu detalii lunare. Cel mai mic detaliu care poate fi distins (ca un punct fara detalii insa!) spre exemplu intr-un telescop de 20cm de astronom amator are cam 1.5 km. De mentionat aici ca pentru ca un telescop clasic sa furnizeze imagini la o rezolutie apropiata de rezolutia sa maxima posibila e nevoie ca mai multe conditii sa fie indeplinite din care cel mai importante sunt conditiile atmosferice ( miscari cat mai mici ale maselor de aer prin care privim). Iata mai jos cum arata craterul Copernicus fotografiat de autor cu un astfel de telescop de amator. De mentionat ca diametrul craterului din imagine este de aproximativ 93km, iar noi cautam obiecte de cativa metri.

luna0002 12-04-30 22-45-04_pts8_st80

Bun, haideti sa presupunem ca vom folosi un telescop mai mare. Conform acelorasi calcule cu un telescop cu o oglinda de un metru vom obtine o rezolutie ce ne va permite sa distingem obiecte de aproximativ 300m. Deja insa vom avea o problema : chiar si in locul cu cele mai bune conditii atmosferice de pe Pamant miscarile maselor de aer limiteaza rezolutia telescoapelor optice clasice la o valoare care ne-ar ajuta sa putem produce o imagine in care vom distinge obiecte nu mai mici de aproximativ 400m. De mentionat insa ca relativ recent aceasta problema a fost depasita de instrumentele cu optica adaptiva care sunt capabile sa depaseasca intr-o oarecare masura problemele generate de atmosfera. Fiind insa vorba de o tehnologie noua si complexa deja costurile unor astfel de instrumente cresc considerabil. Totusi lansad la o parte aspectele financiare putem sa incercam sa evaluam cam ce am putea vedea pe Luna cu telescoapele optice cu rezolutia cea mai buna. In momentul curent oglinzile cele mai mari sunt undeva in jur de 11m diametru ( unele formate din mai multe oglinzi mici ). Totusi exista instrumente care ajung din punct de vedere al rezolutiei in domeniu vizual la echivalentul unui instrument cu o oglinda de 22 de metri. Chiar si cu acest instrument detaliul cel mai mic pe Luna, pe care repet il vom vedea probabil ca un punct , va fi undeva in jurul a 15 metri. De mentionat ca pentru calculele si explicatiile de aici am abordat problema de rezolutie la un mod relativ simplificat. In realitate pot exista variatii de la aceste calcule si se poate obtine o rezolutie usor mai buna in cazul anumitor tipuri de obiecte, rezolutia fiind dependenta si de culoare, contrast, forma obiectelor, dar rezultatele nu vor diferi radical.

In concluzie cu cel mai mare telescop optic actual , presupunand ca ar dispune de o optica adaptiva pentru a depasi limitele impuse de miscarile atmosferice , am putea vedea probabil detalii de 15m pe Luna ca niste puncte.. deci clar sansele sa vedem vreun rover acolo sunt nule, ce sa mai zicem de steagul plantat acolo de misiunea Apollo 11. Nu se stie insa ce noi descoperiri tehnologice s-ar putea sa ne ofere o crestere a rezolutiei pe viitor.. deci speranta nu e complet pierduta.

Probabil va ganditi acum la telescoapele de pe orbita. Ei bine, si acele instrumente se supun principial acelorasi limite de rezolutie impuse de legi ale opticii. Ele au avantajul ca nu mai au problemele generate de atmosfera, deci nu necesita optica adaptiva, insa sunt deocamdata ceva mai mici decat telescoapele terestre ( Hubble are o oglinda de 2.4 m ) .

Ca sa ma intorc in cele din urma la intrebarea initiala voi mentiona doar ca Marte atunci cand este cel mai aproape de Pamant se afla la o distanta de aproximativ 140 de ori mai mare decat Luna, deci banui ca e clar ce instrumente ne-ar trebui pentru a-l zari macar pe roverul Curiosity , cu atat mai putin pentru a vedea si cam ce face el pe acolo.

CPC800_2